pagina de start despre cabinet servicii avocațiale consultații juridice info/contact

Taxele de timbru datorate pentru soluționarea litigiilor de drept privat

Av. dr. Claudia Roșu

Acțiunile sau cererile introduse la instanțele judecătorești, executorii judecătorești și serviciile de publicitate imobiliară, cererile pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, precum și eliberarea copiilor de pe aceste acte se taxează diferențiat, după criteriul evaluării sau al neevaluării lor în bani.

Cuantumul taxelor de timbru este stabilit prin Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Valoarea taxelor de timbru a fost modificată de mai multe ori, ultima dată prin Legea nr. 276/2009. Cererile de chemare în judecată evaluabile în bani se timbrează proporțional și progresiv:

- până la valoarea de 50 lei - taxa este de 6 lei;
- între 51 lei și 500 lei - 6 lei + 10% pentru ce depășește 50 lei;
- între 501 lei și 5000 lei - 51 lei + 8% pentru ce depășește 500 lei;
- între 5001 lei și 25.000 lei - 411 lei + 6% pentru ce depășește 5000 lei;
- între 25.001 lei și 50.000 lei - 1611 lei + 4% pentru ce depășește 25.000 lei;
- între 50.001 lei și 250.000 lei - 2611 lei + 2% pentru ce depășește 50.000 lei;
- peste 250.000 lei - 6611 lei + 1% pentru ce depășește 250.000 lei.

Aceste dispoziții se aplică și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părților în situația anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial.

Cererile pentru stabilirea calității de moștenitor se timbrează cu suma de 50 de lei/moștenitor și cele pentru stabilirea masei succesorale se taxează cu 3 % din valoarea masei succesorale.

Cererile de raport se timbrează cu 3 % din valoarea bunurilor a căror raportare se solicită. Cererile de reducțiune a liberalităților se timbrează cu 3% din valoarea rezervei care urmează a fi reîntregită prin reducțiunea liberalităților, iar cererile de partaj se timbrează cu 3 % din valoarea masei partajabile.

Separat de această taxă, dacă părțile contestă bunurile de împărțit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor privitoare la moștenire, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată, după distincțiile de la cererile evaluabile în bani.

În cazul acțiunilor posesorii și a cererilor care au ca obiect servituți taxa de timbru se va calcula la o valoare care pornește de la tranșele prevăzute pentru cererile evaluabile în bani, la o valoare stabilită de 20% din valoarea bunului a cărui posesie se solicită sau asupra căruia se solicită constituirea unei servituți.

Cererile introduse la instanțele judecătorești, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care ține loc de act autentic de înstrăinare a unor bunuri imobile, se taxează diferențiat la valoarea imobilului. Taxarea cererilor în acest caz se face la valoarea imobilului declarat de părți. În cazul în care valoarea declarată de părți este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la această din urmă valoare.

În materie comercială, pentru cererile neevaluabile în bani, sunt prevăzute taxe fixe: cereri pentru înregistrarea societăților comerciale, precum și pentru modificarea actelor constitutive ale acestora, cereri pentru excluderea unui asociat, precum și cereri de dizolvare și lichidare a unei societăți comerciale - 39 lei; cereri pentru lichidarea poziției dominante a unui agent economic – 39 lei.

Acțiunile, cererile și contestațiile introduse în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se timbrează cu 39 de lei.

Unele cereri sunt scutite de taxa de timbru, cum sunt cele din materia litigiilor de muncă, cereri formulate în temeiul Legii nr. 221/2009 cu privire la condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora. De asemenea, sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile pentru înregistrarea asociațiilor de proprietari, de locatari sau mixte, adresate judecătoriei.

Valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau în cerere. Timbrarea cererii de chemare în judecată trebuie să se facă anticipat, altfel ea va fi anulată. În acest sens, dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 prevăd că "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii". Este o nulitate necondiționată, întrucât nu se pune problema vătămării procesuale. Instanța are însă obligația să încunoștințeze partea despre taxa de timbru ce trebuie achitată până la termenul de judecată, în acest scop putând acorda un nou termen.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă.

În cazul admiterii integrale sau parțiale a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total ori, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate [art. 18 alin. (4) din Legea nr. 146/1997].

Pentru a încuraja stingerea litigiilor pe cale amiabilă, în cazul în care, până la prima zi de înfățișare, părțile încheie tranzacție sau renunță la judecată, suma achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru se restituie în întregime, iar în cazul în care tranzacția ori renunțarea la judecată intervin ulterior primei zile de înfățișare, se restituie până la jumătate din suma achitată, ținând seama de actele procesuale deja îndeplinite.

Dacă instanța de control judiciar, legal sesizată, constată că acțiunea soluționată la instanța de fond nu a fost timbrată sau nu a fost suficient timbrată, nu va dispune anularea acesteia, ci va debita taxele datorate pentru a fi urmărite de organele financiare.

Președintele, primind cererea de chemare în judecată, va stabili ziua înfățișării și va cita părțile înaintea instanței de judecată, numai după ce constată plata taxei de timbru. Dacă reclamantul se adresează instanței cu mai multe capete de cerere, iar legea nu prevede o altă soluție, taxa se datorează distinct pentru fiecare capăt de cerere. Dacă, după sesizarea instanței, reclamantul își modifică cererea de chemare în judecată, în sensul majorării pretențiilor sau a valorilor acestora, instanța va obliga partea, sub sancțiunea nulității plusului de pretenții sau a cererilor ulterioare netimbrate, să achite taxa în cuantumul legal, cel mai târziu până la următorul termen de judecată. Dacă, dimpotrivă, după înregistrarea cererii, se micșorează obiectul acesteia, taxa se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.

Unele categorii de cereri sunt scutite de taxa de timbru. Instanța judecătorească poate acorda scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru în O. U. G. nr. 51/2008. Pentru taxele datorate Ministerului Justiției, cererea de acordare a scutirilor, reducerilor, eșalonărilor sau amânărilor pentru plata taxelor judiciare de timbru se soluționează de Judecătoria sectorului 5 București.

De exemplu, potrivit art. 15 din Lege, sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă; obligațiile legale și contractuale de întreținere; stabilirea și plata ajutorului de șomaj; stabilirea și acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unor măsuri preventive pe nedrept; adopție, tutelă, curatelă, interdicție judecătorească, cererile pentru dizolvarea societăților comerciale și a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul Național al Registrului Comerțului etc.

Netimbrarea cererii se invocă de către pârât pe cale de excepție, înaintea oricăror alte excepții de procedură.

Cererile de chemare adresate instanțelor judecătorești trebuie, de asemenea, timbrate cu "timbru judiciar". Timbrele judiciare au fost introduse prin Ordonanța Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Sumele încasate din vânzarea timbrului judiciar se constituie și se utilizează ca venituri extrabugetare la dispoziția Ministerului Justiției. Dacă nu se plătește timbrul judiciar, cererea este anulată. Normele metodologice elaborate de Ministerul Justiției, în aplicarea art. 10 din Ordonanța nr. 32/1995, precizează că sumele datorate pentru timbru judiciar nu pot fi date în debit. Neachitarea timbrului judiciar atrage sancțiunea nulității cererii sau, după caz, a căii de atac.

Solicitantul cererii poate să ceară ajutor public judiciar potrivit O. U. G. nr. 51/2008. În art. 1 este definit ajutorul public judiciar, care reprezintă acea formă de asistență acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii. Dispozițiile ei sunt aplicabile în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în fața instanțelor judecătorești sau a altor autorități cu atribuții jurisdicționale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reședința obișnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Prevederile O.U.G. nr. 51/2008, sunt aplicabile și în cazul cererilor formulate de persoane fizice care nu au domiciliul sau reședința obișnuită pe teritoriul României ori al altui stat membru al Uniunii Europene, în măsura în care între România și statul al cărui cetățean este solicitantul sau pe al cărui teritoriu își are domiciliul există o legătură convențională care conține dispoziții referitoare la accesul internațional la justiție. Pentru statele cu care România nu are legături convenționale, accesul internațional la justiție poate fi acordat în baza curtoaziei internaționale, sub rezerva principiului reciprocității

Articolul 3 circumscrie sfera categoriilor de cauze în care poate fi solicitat ajutorul public judiciar. Astfel, acesta se acordă în cauze civile, comerciale, administrative, de muncă și asigurări sociale, precum ți în alte cauze, cu excepția celor penale.

Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale.

În art. 5 se arată sensul noțiunii de familie avut în vedere pentru a beneficia de prevederile O. U. G. nr. 51/2008. Prin familie se înțelege soțul/soția, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului. Se consideră membru al familiei și persoana care are domiciliul ori reședința comună și se gospodărește împreună cu solicitantul, copiii sau alți descendenți în linie dreaptă ai acesteia în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținerea solicitantului, precum și copiii sau alți descendenți în linie dreaptă în vârstă de peste 18 ani, dar nu mai mult de 26 de ani, dacă se află în continuarea studiilor și în întreținerea solicitantului.

Capitolul al II-lea din O. U. G. nr. 51/2008, prevede formele ajutorului public judiciar și condițiile de acordare, între acestea fiind și acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.

Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre forme, fără a putea depăși, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.

Beneficiază de ajutor public judiciar persoanele al căror venit mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 500 lei. În acest caz, sumele care constituie ajutor public judiciar se avansează în întregime de către stat. Dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie, în ultimele două luni anterioare formulării cererii, se situează sub nivelul de 800 lei, sumele de bani care constituie ajutor public judiciar se avansează de către stat în proporție de 50%.

Ajutorul public judiciar se poate acorda și în alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, în cazul în care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natură să îi limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferențelor de cost al vieții dintre statul membru în care acesta își are domiciliul sau reședința obișnuită și cel din România.

Stabilind aceste plafoane de 500 de lei, respectiv de 800 de lei, legiuitorul a avut în vedere acele persoane ale căror venituri sunt extrem de mici. Sumele reprezentând aceste limite de venit se pot actualiza prin hotărâre a Guvernului. În acest sens, de prevederile referitoare la ajutorul public judiciar pot beneficia categoriile defavorizate, care în lipsa acestei mențiuni, care a fost introdusă doar odată cu legea de aprobare, nu ar fi putut beneficia de aceste dispoziții.

La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente, chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere.

Încetarea dreptului la ajutor public judiciar se realizează în funcție de situația concretă. Moartea părții sau îmbunătățirea stării sale materiale până la un nivel care să îi permită să facă față costurilor procesului, sunt cauze de stingere a acordării ajutorului public judiciar.

În Capitolul al III-lea sunt stabilite competența și procedura de acordare a ajutorului public judiciar. Cererea de acordare a ajutorului public judiciar se adresează instanței competente pentru soluționarea cauzei în care se solicită ajutorul. În cazul ajutorului public judiciar solicitat pentru punerea în executare a unei hotărâri, cererea este de competența instanței de executare.

În cazul în care nu se poate stabili instanța competentă, atunci judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința solicitantul, ca hotărî asupra acestei solicitări. Dacă ajutorul public judiciar este solicitat într-un proces în curs, cererea sau, după caz, cererile de acordare a ajutorului public judiciar se soluționează, dacă legea nu prevede altfel, de completul învestit cu soluționarea cererii principale.

Pentru a constitui un veritabil ajutor, acesta se acordă oricând în cursul judecății, de la data formulării cererii de către persoana interesată, și se menține pe tot parcursul etapei procesuale în care a fost solicitat. Cum este și firesc în astfel de situații, cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar este scutită de taxa de timbru.

Ajutorul public judiciar pentru exercitarea unei căi de atac se poate acorda în urma unei noi cereri. Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar în vederea exercitării unei căi de atac se adresează instanței a cărei hotărâre se atacă și se soluționează de urgență, de un alt complet decât cel care a soluționat cauza pe fond. În cazul în care cererea de acordare a ajutorului public judiciar este admisă, durata necesară soluționării acesteia se adaugă termenului pentru exercitarea căii de atac. Această prevede este menită să nu îl priveze pe solicitant de pierderea termenului căii de atac, oferindu-i timpul necesar pentru a solicita ajutorul public judiciar și de a exercita calea de atac. Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanței competente să soluționeze acea cale de atac.

Soluția instanței de judecată poate fi de admitere sau de respingere a cererii. Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.

Ajutorul public judiciar poate fi refuzat când este solicitat abuziv, când costul său estimat este disproporționat față de valoarea obiectului cauzei, precum și atunci când acordarea ajutorului public judiciar nu se solicită pentru apărarea unui interes legitim ori se solicită pentru o acțiune care contravine ordinii publice sau celei constituționale. Dacă cererea pentru a cărei soluționare se solicită ajutor public judiciar face parte din categoria celor care pot fi supuse medierii sau altor proceduri alternative de soluționare, cererea de ajutor public judiciar poate fi respinsă, dacă se dovedește că solicitantul ajutorului public judiciar a refuzat anterior începerii procesului să urmeze o asemenea procedură. Un astfel de refuz este justificat deoarece metodele alternative de soluționare a litigiilor se realizează cu costuri reduse și într-un timp mult mai scurt decât în cadrul unui proces în fața instanței de judecată.

Ajutorul public judiciar poate fi refuzat atunci când solicitantul pretinde despăgubiri pentru atingeri aduse imaginii, onoarei sau reputației sale, în condițiile în care acesta nu a suferit vreun prejudiciu material, precum și în cazul în care cererea decurge din activitatea comercială sau dintr-o activitate independentă desfășurată de solicitant. Pentru prevenirea acordării fără drept a ajutorului public judiciar, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca orice persoană interesată să poată sesiza oricând instanța care a încuviințat ajutorul public judiciar, prezentând dovezi cu privire la situația reală a celui căruia i s-a încuviințat cererea. Având în vedere faptul că și astfel de cereri pot fi formulate cu rea-credință, ajutorul public judiciar nu se suspendă în cursul noilor cercetări.

În urma verificărilor, dacă instanța constată că cererea de ajutor public judiciar a fost făcută cu rea-credință, prin ascunderea adevărului, va obliga, prin încheiere, pe cel care a beneficiat nejustificat de ajutor public judiciar la restituirea cu titlu de despăgubire a sumelor de care a fost scutit, precum și la o amendă în cuantum de până la 5 ori suma pentru care a obținut nejustificat scutirea.

Împotriva încheierii se poate face numai cerere de reexaminare, putându-se solicita motivat să se revină asupra despăgubirii sau a amenzii ori să se dispună reducerea acestora. Cererea se face în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii și se soluționează de un alt complet, prin încheiere irevocabilă.

Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin încuviințarea ajutorului public judiciar vor fi puse în sarcina celeilalte părți, dacă aceasta a căzut în pretențiile sale. Partea căzută în pretenții va fi obligată la plata către stat a acestor sume.

Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. Instanța poate dispune însă, odată cu soluționarea cauzei, obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acțiunea a fost exercitată abuziv.

Fiind edictată pentru exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credință, este firesc să fie sancționată conduita culpabilă a celui ce a încărcat inutil rolul instanței de judecată și să fie obligat să restituie ajutorul primit de la stat.

Dispozitivul încheierii cuprinzând obligația de plată constituie titlu executoriu, putând fi executată fără altă formalitate.

În situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Copyright (c) 2010 Claudia Rosu. Toate drepturile rezervate.