Prin H. G. nr. 923 din 01-09-2010 au fost aduse
modificări şi completări ale Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. 250/2007, publicate în M. Of. nr. 640 din 13-09-2010.
Normele de aplicare a Legii nr. 10/2001, au fost de prea multe ori modificate, ceea ce nu a condus însă la aplicarea mai rapidă a prevederilor legii şi nici la simplificarea modului de soluţionare a notificărilor. Modificările din H. G. nr. 923/2010, vizează câteva aspecte. Astfel, o primă modificare, are în vedere exceptarea unor categorii de persoane de la măsurile dispuse prin Legea nr. 10/2001.
Potrivit art. 5, din lege, nu sunt îndreptăţite la restituire în natură sau la măsuri reparatorii în echivalent persoanele care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaţionale încheiate de România privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa nr. 1, care face parte integrantă din lege.
Această excepţie este întemeiată pe faptul că cel ce a fost despăgubit nu poate cere pentru acelaşi prejudiciu o altă despăgubire. Cu alte cuvinte nu poate fi despăgubit de două ori.
Excepţiile se extind şi asupra persoanelor ale căror averi au fost dobândite ilicit, în conformitate cu hotărârile instanţelor judecătoreşti pronunţate până la 6 martie 1945. Atât anexa nr. 1 la lege, cât şi hotărârile judecătoreşti respective se afişează pe pagina de internet a autorităţii publice cu atribuţii în domeniul retrocedărilor.
Modificarea este justificată de faptul că în orice societate averile dobândite ilicit trebuie sancţionate.
Pentru cunoaşterea unor astfel de hotărâri judecătoreşti, după punctul 5.4 din Normele metodologice, se introduce un nou punct, punctul 5.5, care prevede că hotărârile judecătoreşti pronunţate până la data de 6 martie 1945 vor fi centralizate de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în vederea publicării pe pagina de internet. Hotărârile judecătoreşti vor fi transmise Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor de către entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor.
În art. 7 din lege, se enunţă principiul, potrivit căruia, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură.
Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege.
Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptăţită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de lege.
În situaţia în care anumite imobile-terenuri libere situate în intravilan sunt solicitate de două persoane îndreptăţite, dintre care unul este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada ulterioară datei de 6 martie 1945, şi cel de-al doilea, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar, iar ulterior acest teren a fost preluat prin măsuri abuzive, se va restitui în natură terenul celui dintâi proprietar, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor beneficia de celelalte măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile legii.
În aceste cazuri de concurs de solicitanţi, dacă restituirea în natură nu este posibilă, ambele persoane îndreptăţite beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru că sunt necesare pentru buna funcţionare a construcţiilor, nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
În normele de aplicare se precizează că prevederile din Legea nr. 10/2001 vizează imobilele înstrăinate în temeiul şi cu respectarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, iar contractele de vânzare-cumpărare ale acestora nu au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Aceste imobile sunt exceptate de la restituirea în natură, fostul proprietar putând primi numai măsuri reparatorii în echivalent.
Prin excepţie, această dispoziţie nu se aplică şi imobilelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, dar pentru care contractele de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acestea urmând să fie restituite în natură foştilor proprietari, cumpărătorii fiind beneficiarii dispoziţiilor art. 501 din Legea nr. 10/2001 şi ai dispoziţiilor O.U.G. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru imobilele cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 241/2001, cu modificările ulterioare.
În cadrul normelor de aplicare, se explică noţiunea de „teren aferent imobilului”, care a fost interpretată diferit în practica şi literatura juridică.
Astfel, sunt exceptate de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul Legii 112/1995, cu modificările ulterioare. Pentru aceste terenuri foştii proprietari beneficiază de măsuri reparatorii în echivalent acordate în condiţiile legii.
Prin noţiunea „teren aferent imobilelor înstrăinate în temeiul Legii 112/1995” se înţelege terenul pe care este amplasată construcţia, respectiv amprenta construcţiei, cât şi terenul din împrejurimile construcţiei necesar bunei utilizări a acesteia indiferent de categoria de folosinţă. Stabilirea suprafeţei de teren necesare bunei utilizări a construcţiei se face, motivat, de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
Entitatea învestită cu soluţionarea notificării va menţiona în mod expres în conţinutul deciziei/dispoziţiei sau ordinului, pe lângă descrierea construcţiei (materiale, suprafeţe, anul edificării) şi situaţia juridică a acesteia şi suprafaţa de teren ce nu se restituie în natură şi pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Mai există o categorie de solicitanţi care vor primi doar măsuri reparatorii numai în echivalent în următoarele cazuri:
a) persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii;
b) imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cu excepţia imobilelor distruse ca urmare a unor calamităţi naturale;
c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Referitor la pct. c, în norme se arată că prevederile art. 18 lit. c) vizează conservarea situaţiei juridice a imobilelor înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă, în această situaţie foştii proprietari fiind despăgubiţi prin acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele de inflaţie.
În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.
În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, chiriaşii care au cumpărat cu bună-credinţă imobilele în care locuiau şi ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate, fie ca urmare a unei acţiuni în anulare, fie ca urmare a unei acţiuni în revendicare, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, au dreptul la asigurarea cu prioritate a unei locuinţe din fondurile de locuinţe gestionate de consiliile locale şi/sau de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.
Aceste persoane au dreptul de a locui cu chirie în aceste imobile şi de a le cumpăra, suma pe care au plătit-o pentru cumpărarea imobilului naţionalizat şi care ulterior a fost restituit proprietarului constituindu-se, prin actualizare la nivelul pieţei, avans la noul imobil.
Până la realizarea acestor locuinţe, chiriaşii evacuaţi pot beneficia de atribuirea cu chirie a unor locuinţe din fondul de imobile disponibil aflat în proprietatea sau în administrarea Regiei Autonome „Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat”. Chiria pentru aceste locuinţe va fi stabilită potrivit prevederilor O.U.G. nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare.
Măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite, sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Persoanele îndreptăţite care nu au formulat cereri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, precum şi cele ale căror cereri au fost respinse ori nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi au dreptul de a formula o asemenea cerere în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispoziţia motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti.
Potrivit normelor de aplicare, dacă imobilul (apartament sau unitate locativă) care face obiectul notificării nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii, respectiv până la data de 14 februarie 2001, fiind liber sau ocupat de chiriaşi, acesta se va restitui foştilor proprietari sau succesorilor acestora. Restituirea în natură este condiţionată de returnarea sumei reprezentând despăgubirile încasate potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, actualizată cu indicele de inflaţie.
Calculul actualizării se va face prin aplicarea indicelui de inflaţie comunicat de entitatea naţională din domeniul statisticii, aferent perioadei respective (se va avea în vedere anul încasării efective a despăgubirii şi anul rambursării acesteia). Suma rezultată se va vărsa în contul deschis la Trezoreria Statului prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 198/2003 pentru stabilirea contului în care se încasează despăgubirile restituite la valoarea actualizată, conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Dacă imobilul (apartament sau unitate locativă) care face obiectul notificării a fost vândut, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, până la data intrării în vigoare a legii, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii de piaţă a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare.
Dacă persoanele îndreptăţite au încasat despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, acestea au dreptul la măsuri reparatorii reprezentând diferenţa dintre valoarea actualizată cu indicele inflaţiei a despăgubirii încasate efectiv şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului nerestituit (terenul şi partea de construcţie nerestituită).
Astfel, cum prevăd normele de aplicare, măsurile reparatorii pot consta în:
a) compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită cu soluţionarea notificării; ori
b) despăgubiri acordate în condiţiile prevăzute la titlul VII – „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 10/2001, chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile. Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligaţia despăgubirii revine persoanei îndreptăţite.
Valoarea despăgubirilor se stabileşte pe bază de expertiză.
Prin îmbunătăţiri, în sensul legii, se înţelege cheltuielile necesare şi utile. Cuantumul despăgubirilor se stabileşte la valoarea actualizată a cheltuielilor, scăzându-se gradul de uzură al îmbunătăţirilor, în raport cu durata de viaţă normală a acestora, care se suportă de chiriaşi.
Potrivit normelor de aplicare, în cazul restituirii în natură a imobilului preluat de stat cu sau fără titlu, despăgubirile aferente îmbunătăţirilor necesare şi utile se suportă de persoana îndreptăţită.
Se recomandă unităţilor deţinătoare ca în decizia/dispoziţia de restituire în natură a imobilelor să prevadă generic şi obligaţia de restituire către chiriaş a despăgubirilor cuvenite potrivit legii, pentru îmbunătăţirile necesare şi utile aduse imobilului.
Potrivit art. 50 din lege, cererile sau acţiunile în justiţie, precum şi transcrierea sau întabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor legii şi de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
Cererile sau acţiunile în justiţie privind restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
Restituirea preţului se face de către Ministerul Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Referitor la aceste prevederi, în normele de aplicare se arată că restituirea preţului actualizat sau, după caz, a preţului de piaţă se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, în temeiul hotărârilor judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile, prin care s-a dispus restituirea preţului actualizat plătit de chiriaş, în cazul desfiinţării contractelor încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sau, după caz, a preţului de piaţă al imobilelor, în cazul desfiinţării contractelor încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Tot în normele de aplicare se arată că proprietarii ale căror contracte de vânzare- cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilelor, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Valoarea despăgubirilor se stabileşte prin expertiză, care va fi dispusă de instanţa de judecată, în condiţiile legii.
În final datorită modificărilor dese operate în ultimii ani, s-a prevăzut că Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, aprobate prin H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările, se vor republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
|
