|
În continuarea analizei noastre, sesizăm o altă modificare în legea insolvenţei. Dacă este vorba de titulari ai unor creanţe sub condiţie suspensivă la data deschiderii procedurii, inclusiv creanţele a căror valorificare este condiţionată de executarea în prealabil a debitorului principal, ei vor fi îndreptăţiţi să voteze şi să participe la distribuiri numai după îndeplinirea condiţiei respective.
Cerinţa este justificată de faptul că până la împlinirea condiţiei nu se naşte nici dreptul titularului de a acţiona.
Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanţe.
Contestaţiile trebuie depuse la tribunal în termen de 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar, atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.
Pentru facilitarea operaţiunilor de publicitate, operaţiunile de publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă a actelor de procedură emise de instanţele judecătoreşti şi administratorul judiciar/lichidator în cadrul derulării procedurii de insolvenţă se efectuează cu titlu gratuit.
Actele de procedură emise de administratorul judiciar şi de lichidator care sunt supuse şi formalităţii de publicitate prin registrul comerţului alături de publicitatea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă, se depun la Buletinul procedurilor de insolvenţă, iar înregistrarea în registrul comerţului se va opera din oficiu, cu titlu gratuit.
În legătură cu situaţia unor acte juridice ale debitorului, prevederile referitoare la următoarele cazuri:
d) acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;
e) constituirea ori perfectarea unei garanţii reale pentru o creanţă care era chirografară, în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii;
f) plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii,
nu sunt aplicabile actelor încheiate, cu bună-credinţă, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori.
Aceste prevederi se aplică şi actelor juridice încheiate în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului ad-hoc.
Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.
Pentru finalizarea procedurii într-un termen care să nu se prelungească excesiv de mult, legiuitorul a prevăzut că executarea planului de reorganizare nu va putea depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării. Termenele de plată stabilite prin contracte – inclusiv de credit sau de leasing - pot fi menţinute prin plan, chiar dacă depăşesc perioada de 3 ani. Aceste termene pot fi şi prelungite, cu acordul expres al creditorilor, dacă iniţial erau mai scurte de 3 ani. După realizarea tuturor obligaţiilor din plan şi închiderea procedurii de reorganizare, aceste plăţi vor continua conform contractelor din care rezultă.
Planul de reorganizare, va specifica anumite măsuri adecvate pentru punerea sa în aplicare, printre care şi lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat ori în bloc, libere de orice sarcini, sau darea în plată a acestora către creditorii debitorului, în contul creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului. Darea în plată a bunurilor debitorului către creditorii săi va putea fi efectuată doar cu condiţia prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanţei lor.
În vederea administrării eficiente a procedurii, planul de reroganizare poate desemna o categorie separată de creanţe, compusă numai din acele creanţe chirografare care aparţin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Lista acestor creanţe trebuie confirmată de administratorul judiciar.
Lista acestor furnizori, precum şi creanţele curente ale acestora, va fi depusă de debitor împreună cu celelalte documente.
Administratorul judiciar va publica în termen de 5 zile de la depunerea planului un anunţ referitor la acesta în Buletinul procedurilor de insolvenţă, cu indicarea celui care l-a propus, a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor, precum şi a faptului că este admisibilă votarea prin corespondenţă.
Şedinţa adunării creditorilor în care se va exprima votul asupra planului de reorganizare se va ţine în termen de 20 - 30 de zile de la publicarea anunţului. Planul de reorganizare, inclusiv anexele, se vor comunica, în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia.
Creditorii, care direct sau indirect controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.
Judecătorul-sindic va stabili termenul pentru confirmarea planului în termen de 15 zile de la depunerea la tribunal de către administratorul judiciar a procesului-verbal al adunării creditorilor prin care acesta a fost aprobat. Judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Planul va fi confirmat, dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
A. cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul;
B. în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul;
C. fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.
D. vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul, creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului sau în conformitate cu contractele de credit sau leasing din care rezultă;
E. planul respectă prevederile referitoare la conţinutul şi forma planului de reorganizare.
Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare. Dacă modificarea planului este propusă de debitor ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.
Judecătorul-sindic va decide, prin sentinţă sau, după caz, prin încheiere, intrarea în faliment în mai multe cazuri.
Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune, printre altele întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în termen de maximum 5 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii.
Lichidarea va începe îndată după finalizarea de către lichidator a inventarierii şi depunerea raportului de evaluare. Bunurile vor putea fi vândute în bloc - ca ansamblu în stare de funcţionare – sau individual. Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care optează.
Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale mobiliare ori drepturi de retenţie de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine:
1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata remuneraţiilor persoanelor angajate;
11. creanţele creditorilor garantaţi născute în timpul procedurii de insolvenţă după confirmarea planului de reorganizare, ca parte componentă a acestui plan. Aceste creanţe cuprind capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel.
2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorările şi penalităţile de orice fel, precum şi cheltuielile, pentru creanţele născute înainte de deschiderea procedurii.
Creanţele vor fi plătite, în cazul falimentului, într-o anumită ordine, care cuprinde mai multe puncte, din care al treilea cuprinde creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate după deschiderea procedurii, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii. Art. 138 din lege, reglementează răspunderea membrilor organelor de conducere.
În cazul plăţilor prin care în luna precedentă încetării plăţilor, unele persoane din organele de conducere au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă un creditor, în dauna celorlalţi creditori, răspunderea reprezentantului legal al persoanei juridice nu va putea fi angajată, dacă acestea au fost efectuate, cu bună-credinţă, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat urmare unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu fi avut ca scop prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori. În raport administratorul judiciar/lichidatorul va preciza dacă aceste plăţi au fost efectuate în executarea unui astfel de acord.
Prevederile respective se vor aplica şi în cazul în care acordul se realizează în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 381/2009.
Dacă administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea în răspunderea membrilor organelor de conducere, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor sau, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acţiune, în aceleaşi condiţii, creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Cererea în răspunderea membrilor organelor de conducere, se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta acelaşi număr cu dosarul de fond şi căruia i se va adăuga cuvântul bis.
În cazul în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a unor astfel de acţiuni, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenţionează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenţiei sale. În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deţine mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanţelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.
Acţiunea în răspunderea membrilor organelor de conducere se prescrie în termen de 3 ani. Prescripţia începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii.
Sumele depuse în urma acţiunilor în răspundere, vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, plăţii creanţelor potrivit programului de plăţi, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
În urma acestor modificări s-a decis că Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin Legea nr. 169/2010, va fi republicată, dându-se textelor o nouă numerotare.
|
