În faţa avalanşei de acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 221/2009, prin care solicitanţii sau moştenitorii acestora cereau sume cu titlu de daune morale în cuantum deloc neglijabil, iar instanţele de judecata au acordat sume de 250.000 de euro, iar instanţele de control judiciar de 75.000 de euro, Guvernul a intervenit pentru a modifica legea în forma iniţială.

Justificarea modificării este considerat dezechilibrul bugetar provocat de acordarea acestor sume şi bănuiala de la apariţia legii, că se vor plafona despăgubirile s-a adeverit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, publicată în M. Of. nr. 446 din 1 iulie 2010.

Pericolul creat de imposibilitatea menţinerii echilibrului bugetar, a fost considerat că vizează interesul general public şi constituie o situaţie de urgenţă cu caracter extraordinar, care nu poate fi amânată, motiv pentru care au fost modificate articolele 5 alin. 1, s-a introdus un nou aliniat 11 la acest articol şi s-a stabilit obligativitatea prevederilor de modificare prin art. II.

Astfel, la articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;
3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea.

Observăm că faţă de sumele acordate de instanţele de judecată, cuantumul prevăzut prin O. U. G. nr. 62/2010 a redus simţitor valoarea pretenţiilor care pot fi solicitate.

Având în vedere că sunt puţini cei care mai au calitatea de titulari, datorită trecerii timpului, moştenitorii vor primi sume care nu pot fi considerate juste şi echitabile, deoarece în cazul condamnărilor cu caracter politic, viaţa, sănătatea, carierea profesională a persoanelor implicate şi a familiilor acestora a fost definitiv schimbată, cu efecte pe termen lung, uneori persoanele implicate având de suferit zeci de ani de pe urma acestor măsuri, unele pierzându-şi şi viaţa datorită sălbăticiei şi brutalităţii măsurilor luate.

La adoptarea unui act normativ de o asemenea importanţă Parlamentul României trebuia să aprecieze toate consecinţele, inclusiv asupra bugetului, iar nu după un an să intervină Guvernul pentru a limita cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral.

Mai mult, sumele respective reprezintă plafonul maxim, care se poate acorda, deoarece potrivit alin. 11 al art. 5 din Legea nr. 221/2009, cum a fost nou introdus prin O. U. G. nr. 62/2010, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa judecătorească va lua în considerare, fără a se limita la acestea, durata pedepsei privative de libertate, perioada de timp scursă de la condamnare şi consecinţele negative produse în plan fizic, psihic şi social, precum şi măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, şi al O.U.G. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de aceste prevederi, instanţa de judecată are puterea suverană de a aprecia dacă se pot acorda sau nu despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit într-un cuantum mai mic decât plafonul maxim admis sau suma maximă.

Având în vedere că plafonul maxim a fost drastic redus faţă de sumele acordate de instanţele de judecată, se pune problema de data aceasta dacă sumele respective nu vor ajunge la nivel de derizoriu.

Legile cu caracter reparator, trebuie să reprezinte temeiul pentru acordarea de despăgubiri reale şi substanţiale, iar nu sume care să se apropie de simbolic.

Legea nouă fiind de imediată aplicare, art. II din O. U. G. nr. 62/2010, prevede că dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplica proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Ori, cele mai multe astfel de dosare nu au ajuns să treacă de calea de atac a apelului, unde hotărârea pronunţată are caracter definitiv şi solicitanţii să primească sumele acordate de instanţele de apel sau de instanţele de fond. În consecinţă, toţi solicitanţii vor trebui să-şi restrângă pretenţiile iniţiale, pentru a se încadra în cuantumul maxim admis de modificările operate prin O. U. G. nr. 62/2010.