Accelerarea rezolvării litigiilor legate de Legea Fondului Funciar

Av. Daniela Turcin

În ultimii ani, pe rolul instanţelor judecătoreşti au fost introduse un număr mare de acţiuni legate de Legea Nr. 18 din 19 februarie 1991-Legea fondului funciar, motiv pentru care legiuitorul a adoptat Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, în Titlul XIII al acestei legi numit "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" sunt prevăzute măsuri de înlăturare a ritmului lent de soluţionare a acestor litigii.

Astfel, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 18/1991, efectuează lucrările şi operaţiunile stabilite de lege, din competenţa lor, indiferent dacă se reconstituie sau se constituie dreptul de proprietate ori se restituie terenuri prin ordinul prefectului, înaintând aceste lucrări, după caz, comisiilor judeţene sau prefectului, în vederea eliberării titlurilor de proprietate, respectiv emiterii ordinului prefectului.

Comisiile prevăzute supra efectuează operaţiunile de punere în posesie, întocmind în acest scop procese-verbale pe care le înaintează comisiilor judeţene. În cazurile prevăzute la art. 17, art. 30 alin. (2) şi la art. 37, comisiile judeţene, la propunerea comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale, după caz, vor emite hotărâri pentru titularii îndreptăţiţi, în vederea stabilirii dreptului acestora la acţiuni.

Hotărârea comisiei judeţene se va transmite persoanelor fizice interesate şi societăţii comerciale în cauză. Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori să invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.

În sensul prezentei legi, comisia locală este autoritate publică cu activitate administrativă, iar comisia judeţeană este autoritate publică cu autoritate administrativ-jurisdicţională.

Comisia judeţeană şi cea locală au, în limitele competenţei lor şi prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedură civilă, calitate procesuală pasivă şi, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

Art. 53 al legii spune că "Hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II al legii şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar aliniatul 2 al aceluiaşi articol arată că: "Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III. Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile".

Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie. Aceată dispoziţie fiind aplicabilă şi în cazul în care comisia judeţeană a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activităţii sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile. Plângerea formulată potrivit art. 53 - 56 suspendă executarea.

Instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute în Codul de procedură civilă şi în Legea nr. 92/1992 (în prezent în condiţiile Legii nr. 304/2004) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa. În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia judeţeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulţumită poate face plângere la instanţa în a cărei rază teritorială este situat terenul. Dacă instanţa admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancţiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanţă.

În scopul accelerării judecării plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în faţa instanţelor judecătoreşti se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă. Judecarea proceselor funciare se face de urgenţă şi cu precădere, inclusiv în perioada vacanţelor judecătoreşti. Termenele de judecată acordate de instanţă nu vor putea fi mai mari de 15 zile, cu excepţia cazului când părţile sunt de acord cu acordarea unui termen mai lung.

În cadrul instanţelor judecătoreşti procesele funciare sunt soluţionate de către complete specializate. Cu excepţia citării părţii pentru primul termen de judecată sau pentru primul termen ulterior repunerii cauzei pe rol, precum şi a comunicării hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează procesul în curs, oricare dintre părţi poate îndeplini, prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de citare sau de comunicare a cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte.

În acest caz, partea nu poate, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 118 alin. (3) din Codul de procedură civilă, să ceară amânarea judecării cauzei pentru pregătirea apărării sau pentru a lua la cunoştinţă de cererile ori înscrisurile comunicate, dacă dovada citării ori a comunicării făcute cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată este depusă la acel termen.

Pentru propunerea şi administrarea probelor vor fi aplicate următoarele reguli:

a) expertiza tehnică nu va fi încuviinţată decât dacă partea solicitantă depune în şedinţa publică respectivă obiectivele de expertiză solicitate;

b) proba cu martori nu va fi încuviinţată decât dacă partea depune la termenul la care admiterea probei urmează a fi pusă în discuţie numele şi adresa complete ale martorilor propuşi;

c) proba cu interogatoriu nu va fi încuviinţată decât dacă partea care propune această probă pune la dispoziţie la termenul la care se dezbate admisibilitatea acestei probe lista întrebărilor la care trebuie sa răspundă cealaltă parte.

Martorii nu vor fi citaţi în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecată fiind în sarcina părţii care i-a propus.

Raportul de expertiză tehnică va putea fi comunicat de către expert, concomitent cu depunerea la instanţă, şi direct părţilor în proces, cu respectarea termenelor procedurale.

Nedepunerea raportului de expertiză, din culpa expertului tehnic, cu mai puţin de 7 zile înainte de termenul de judecată acordat în acest scop, atrage obligarea sa la plata unei amenzi civile, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă, chiar dacă instanţa nu i-a pus în vedere anterior posibilitatea aplicării unei asemenea sancţiuni. În situaţia în care expertul dovedeşte că nedepunerea expertizei la termen nu se datorează culpei sale, acesta va fi exonerat de la plata amenzii, cu condiţia depunerii raportului la termenul de judecată stabilit. Dacă întârzierea depăşeşte termenul fixat de instanţă, expertul va putea fi obligat şi la plata unei amenzi cominatorii către stat de cel puţin 10 lei/zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de judecată.

Expertizele extrajudiciare prezentate de către părţi în cadrul proceselor funciare au aceeaşi valoare probantă ca şi expertizele ordonate de către instanţa de judecată, cu condiţia ca acestea să fie efectuate de către experţi autorizaţi de către Ministerul Justiţiei.

Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului, cale de atac ce se judecă de către Tribunalul competent teritorial. Hotărârile definitive şi irevocabile susceptibile de înscriere în cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanţa de judecată birourilor de carte funciară. Prin derogare de la art. 264 din Codul de procedură civilă, motivarea hotărârilor pronunţate în cadrul proceselor funciare trebuie făcută în maxim 7 zile de la pronunţare.

Punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în procesele funciare este scutită de la plata taxelor de timbru şi a timbrului judiciar. Creditorul va achita până la 20% din cheltuielile de executare silită, inclusiv onorariul executorului judecătoresc, urmând ca diferenţa să fie obţinută de executorul judecătoresc direct de la debitor, o dată cu avansul achitat.

În faţa instanţelor de judecată, Comisiile Judeţene de Fond Funciar invocă adesea prematuritatea introducerii acţiunii la instanţa de judecată, care în unele cazuri este greşit admisă de către instanţă, pentru că, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, ori faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, de către Comisia Judeţeană de Fond Funciar, se consideră că răspunsul este negativ, ceea ce legitimează pe cel vătămat în dreptul său să se adreseze instanţei de judecată pentru a-şi valorifica dreptul.